DEVINO MEMBRU!
Daca esti jucator activ, fost jucator sau simplu suporter te asteptam alaturi de noi!
Stuart Lancaster a fost antrenorul principal al echipei de rugby a Angliei din 2011 pina in 2015 cand si-a dat demisia dupa escul Angliei de a se califica in sferturile de finala la RWC 2015.
Stilul specific si diferit de conducere al lui Stuart Lancaster ca antrenor principal al Angliei a fost foarte laudat de lumea rugbyului, el find cel care le-a cerut jucatorilor sa fie modele si neselectionand jucatorii care nu s-au aliniat stilului sau de conducere. In Noiembrie 2015, dupa esecul de a se califica in sferturile de finala ale 2015 RWC Lancaster a demisionat asumandu-si intreaga responsabilitate pentru performata echipei in acel turneu de Cupa Mondiala.
In 2016 Stuart s-a alaturat staff-ului tehnic al echipei Leinster din Dublin, Irlanda care in 2018 au devenit campioni europeni invingand Racing 92 in finala Champions Cup.
Stuart Lancaster este vazut de jucatorii de la Leinster si de intreaga lume a rugbyului din Irlanda ca un antrenor exceptional, inspirational cu o importanta influenta si contributie la succesul echipei Leinster la nivel European.
Cu ingaduinta lui Stuart, Mihai Vioreanu a tradus acest interviu si va invita sa il lecturati si poate sa va inspirati din vorbele si cugetarile ununia dintre cei mai titrati actuali antrenori din rugbyul mondial.
Ca fondator al Asociatiei Jucatorilor de Rugby (AJR), Mihai l-a rugat pe Stuart sa adeseze cateva cuvinte celor din rugby-ul romanesc:
“Catre toti jucatorii si antrenorii din rugbyul romanesc.
Sper sa va placa acest interviu si materialele care expun parerea mea despre ‘leadership’ si antrenorat in rugby.
Sper sa inspire toti jucatorii si antrenorii sa devina viitori lideri adevarati in rugby-ul din Romania.
Indemn toti jucatorii sa se alature Asociatiei Jucatorilor de Rugby (AJR) ca membrii si toti antrenorii sa sustina aceasta organizatie care are scopul de a reprezenta, dezvolta si creste rugbyul in Romania”
Putei citi mai jos un interviu cu Stuart in care isi expune filozofia succesului sau ca antrenor, viziunea sa despre antrenorii de juniori, parintii de sportivi, mentorat sportiv si mai ales cum vede el conducerea / ‘leadership’ in sport si importanta acestor factori in succesul sportiv.
“Ancorati – Impreuna – Crestem” - AJR
Poți te rog să ne dai informații despre trecutul tău ca antrenor și cum ai parcurs până în poziția actuală?
………………………………………………………………………………………………………
Drumul meu a început când m-am dus la o școală independentă într-un oraș mic de pe Coasta de Vest în Nordul Angliei. Ulterior am finalizat facultatea de Stiință Sport la Universitatea Leeds și apoi am terminat un PCG, care mi-a permis să devin profesor de educație fizică, în 1992.
Timp de zece ani am fost professor de educatie fizica. Sunt convins că meseria de profesor a constituit fundația pentru a deveni antrenor. Una din provocările meseriei de profesor este că, spre deosebire de antrenor, lucrezi cu elevi care sunt obligati să fie acolo la ore și trebuie să ii motivezi și să controlezi lucrurile pentru a scoate ce e mai bun din ei, chiar dacă uneori asta inseamna ca elevii sa alerge cross-country intr-o zi ploioasa.
În acelasi timp, eram și jucător profesionist de rugby și mi s-a ivit oportunitatea unui contract full-time. Astfel am devenit jucator de rugby cu contract profesionist si am muncit ca profesor cand imi permitea timpul. Asta a fost când aveam apropae 30 de ani.
Ceea ce m-a facut sa devin un antrenor foarte tanar a fost o accidentare ca jucator. O accidentare serioasa jucand rugby in 1999 m-a fortat sa imi inchei cariera de jucator profesionist. Prin federatia engleza Rugby Football Union (RFU) am obtinut sluja de director de academie in orasul Leeds.
Atunci am fost norocos să găsesc tineri de 15 - 16 ani destul de talentați care au intrat în programul nostru la academie si care în final au ajuns jucători selectionati in echipa Angliei. Lucram cu un grup de jucători foarte înzestrați și atunci s-a nascut dorința mea să antrenez jucători la cel mai inalt nivel.
Echipa de seniori din Leeds a retrogradat din ‘Premiership’ (Liga 1 din Anglia) si Directorul de Rugby de atunci a demisionat. Cu el practic toți jucătorii au plecat, incluzând câțiva jucători de la academie. In aceste conditii am primit oferta de antrenor principal pe care am acceptat-o.
Provocarea a fost sa promovam inapoi in ‘Premiership’. Fără echipă, asta este o provocare destul de mare, dar am realizat-o și am reusit sa promovam. Anul in care am revenit in ‘Premiership’ a fost un pas uriaș pentru noi mai ales tinand cont de bugetul mic si lotul restrans avut la dispozitie.
Deși am rămas competitivi ca echipa, nu aveam destula putere sa raminem in ‘Premiership’. A fost in acel moment cand federatia - England Rugby Union (RFU) m-a contactat să vadă dacă sunt interesat în a deveni Director al Academiei jucatorilor de elita in cadrul federatiei - RFU. Bineintles ca a fost o oferta tentanta dar nu am vrut sa abandonez functia de antrenor.
Am considerat că dacă devin antrenor principal la England Saxon’s ( Echipa Angleiei de jucatori amatory ), atunci ar fi o suficienta oportunitate să dobandesc experienta antrenoratului la un nivel internațional. In acest moment supraveghez 14 academii regionale de Rugby din Anglia - asta constă în a mă ocupa și a gestiona programul academiilor și sa cresc jucatori in fiecare academie.
În opinia ta ce îți trebuie să ajungi în varf in rugby?
………………………………………………………………………………………………………
Cred că îți trebuie talent. Nu văd pe nimeni in varful piramidei in rugby care nu are talent. Dar, în același timp nu văd nici un jucător de de top in rugbyul mondial care are doar talent si ii lipseste caracterul. Deci, în opinia mea, talent plus caracter inseamna elită, E chiar cam atât de simplu. Oamenii pe care îi văd în vârf au talent. Au caracteristici fizice, tehnice, tactice și mentale. Ei au acest caracter pentru a îi susține săptămână de săptămână, an de an.
Și ajung la un moment dat când spun: “Acum este timpul să mă concentrez pe abilitățile mele de lider.“
Ce sfat le-ai da sportivilor care aspiră să ajungă la aceste nivele de succes în sportul lor?
………………………………………………………………………………………………………
Uitându-te la liderii exceptionali sau jucătorii exceptionali in sportul ce il practica, încearcă să alegi pe cineva care îți reflectă stilul personal; atat calitati cat și slăbiciuni. Sunt convins, ca fiecare sportiv tânăr, poate identifica un jucator exceptional in sportul ce il practica, un model care se aseamănă cu tine ca persoană.
Așa că, a avea un model este un aspect; și cred că stăpânirea este altul - stăpânirea elementelor de bază. Deci, dacă stăpânești bazele sportului tău balanța tehnică și tactică a cerințelor școlii, atunci o să devii mai sigur pe tine si în abilitatea ta. Dacă vorbim despre rugby de exemplu, cum ar fii exersarea, și executarea pasării de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga.
Și dacă faci puțin în fiecare zi atunci o să crești pentru a stăpâni competențele de bază. Și consolidare constantă înseamnă că în mod voit sub presiune o să obtii rezultate la cel mai înalt nivel, și asta îți dă stăpânirea care apoi te va ajuta sa devii un sportiv de succes.
Pentru că ai antrenat și jucat cu sportivi de mare succes, ce crezi că îi motivează pe acești sportivi să devina căt de buni pot?
………………………………………………………………………………………………………
Am fost implicat în unele echipe unde am simtit că banii au distrus ‘foamea’ jucătorului. Și ce s-a intamplat este că le-a fost ușor sportivilor profesionisti să accepte stilul de viață pe care l-au dobandit usor, care este un stil de viață foarte confortabil si profitabil. Astfel acesti jucatori au uitat toate detaliile despre cum au ajuns în acea poziție.
In continuu fac referinta la un concept - “conceptul pasilor marunti”, în toate aspectele tehnic și tactic, fizic și mental pentru a ma asigura ca jucatorii devin cat pot ei de buni la toate aceste aspecte. Trebuie să fi motivat intrinsec, nu extrinsec, pentru a a-ti atinge maximul potential sis a devii pe cat de bun ai putea sa fii.
Bineinteles, un salariu mare este un bonus plăcut, dar, cum știm cu toții, este doar de scurtă duranță oricum.
Ca jucator esti constient ca după 10 ani de jucat rugby profesionist, termini carirea sportiva la 30 de ani, și mai ai încă 30 de ani să îți dezvolti cariera profesionala.
Personalitatea ta și caracterul o să fie o mare parte din viata ce urmeaza dupa rugby.
Cum arată o filozofie de 'a antrena succesul' pentru tine?
………………………………………………………………………………………………………
Eu cred că o filozofie de 'antrenament pentru success' este ceva unic la un antrenor. Este o filozofie proprie, unica ce ii apartine și pe care a gandit-o si dezvoltat-o in mintea sa cu minutiozitate. Antrenorul expune filozofia lui într-un fel în care oamenii cred în ea. Sunt antrenori care cred că au o filozofie de antrenament și o dictează oamenilor cu care lucrează și nu este o filozofie ‘impartita’ cu jucatorii. Este doar, “Asta e filozofia ta și o să o fac pentru că tu ești șeful.“ Aici este o mare diferență.
Cred că este important, ca antrenor să găsești o cale astfel încât filozofia să fie adusă la viață în jucători. Trebuie ca in continuu sa le arati jucatorilor cum arată filozofia ta.
Spre exemplu, dacă gasesc un filmuleț cu un meci unde jucătorul a arătat o etică a muncii fantastică, o să arăt filmulețul de mai multe ori si in fata intregii echipe, pentru că eu cred că e cea mai importantă parte din filozofia mea si care vreau sa o arat intregii echipe.
Care sunt semnele distinctive a unui antrenor excelent?
………………………………………………………………………………………………………
Respect:
Respectul este cel mai important. Jucătorii trebuie să își respecte antrenorul. Ca să creadă în mesaj, ei trebuie să aib incredere in cel ce transmite acel mesaj ( antrenor ).
Excelent conducător:
Este claritatea direcției pe care o da antrenorul / liderul, astfel încât jucătorii să înțeleagă unde se îndreaptă și dacă sunt pregătiți să urmeze ideile liderului.
Comunicator excelent:
Un comunicator foarte eficient. Un lider inspiră, determină și motivează tot grupul.
Crează o mentalitate de invingator:
Liderii deosebiti creeaza si impun un sistem de valori comun astfel încât jucătorii și antrenorii operează sub aceleași valori: sinceritate, integritate și respect.
Stabilitate emoțională:
Cum se comporta antrenorul atat in momente dificile dar și in timpurile bune.
Setează atmosfera in echipa:
Umorul; are o personalitate bună si calda cu toata lumea dar menținând un echilibru intre a fi un lider efectiv, dar și cineva cu care poți avea o relație apropiată.
Are grija jucătorilor:
Când jucătorul are probleme acasă, sau ceva. Îi spui, “Prietene, sari peste o ședință / un antyrenament azi. Du-te si rezolva-ti problemele acasa su ce e mai important.” Sunt multe lucruri pe care jucătorii ulterior le vor aprecia și cred că aspectul uman e unul foarte important.
Fii de încredere:
Ei fac ceea ce spun că o să facă. Se tin de cuvant. Daca îi spui unui jucător, “Săptămâna aceasta o să te las să te odihnești, dar săptămâna viitoare o să fii titular”, ai grijă să faci ceea ce spui că o să faci. Cuvantul dat si respectat este essential in relatia cu jucatorii.
Sinceritate:
Multi antrenori evita conversații dificile. Cateodată și jucătorii vor doar adevărul sincer. Jucătorii pot face față de obicei adevărului; nu tot timpul, dar cei mai buni jucători pot face față și tot ce vor sa stie este - “Ce trebuie să fac ca să intru în echipă...ce trebuie să fac să mă îmbunătățesc?“
Antrenorul câteodată nu îi spune adevărul exact, pentru că e prea dificil. “Nu te aleg săptămâna asta, pentru că eu cred că nu ești în formă.“ Eu cred că cei mai mulți jucători pot face față la o astfel de discutie atat timp cat antrenorul este sincer cu ei.
Corectitudine:
Nu trebuie sa existe o ierarhie în importanța si tratamentul jucătorilor. Ca exemplu, dacă acest jucător este pe cel mai mare salariu, el nu poate sări pest sesiuni de sală și să facă ce vrea pentru că este un jucător bun. Trebuie sa fie o abordare corectă in care jucătorul recent venit de la academie este tratat în același fel ca jucătorul cu cea mai mare influenta din echipă.
Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat despre succesul ca antrenor într-o echipă
………………………………………………………………………………………………………
Trebuie să fi reflectiv și să te gândești cum ai actionat si cum ai abordat anumite situații. Fa-ti loc in programul tau zilnic pentru a avea timp ta să te gândești, sa analizezi. Dacă nu dedici timp zilnic pentru a te gândi, a constientiza despre cum să te îmbunătățești și să te dezvolți ca antrenor, sa analizezi cum ai abordat anumite situații, atunci până la urmă o să te învârți în cerc si o sa treci haotic de la o zi la alta.
Deci, cred că de fapt să iti creezi acea pauza, acel timp dedicate reflectiei este un lucru foarte greu. Dacă nu găsești acel timp pentru tine, atunci o să îți dai seama că nu crești si nu evolueazi ca antrenor, iar eu cred că în final nu vei reusi sa fi atât de bun pe cat poți.
Poți să descrii ce îți trebuie să fi un antrenor de copii eficient?
………………………………………………………………………………………………………
Probabil cea mai bună modalitate de a evalua eficacitatea si eficienta unui antrenor este să te gândești la litera T - totul despre antrenament, despre alimentație, psihologie, tehnic, tactic, fizic...ce vrei tu, merge pe linia orizontala de sus a literei ‘T‘.
Și axa verticală este profunzimea si cunostiintele pe care antrenorul le poseda in fiecare din aceste domenii. Și, in opinia mea, cei mai eficienți si buni antrenori sunt cei care au profunzime si cunostiine aprofundate în toate aceste domenii. Există un număr enorm de informații pe internet pe care le poți accesa foarte ușor. Nu durează mult, dar să te educi si sa te informezi este mult mai eficient si usor de facut când antrenezi la juniori. Și ei o să recunoască si vor aprecia timpul petrecut pentru a-i ajuta sa dobandeasca acele cunostiinte si sa se dezvolte ca jucatori maturi.
Cum își evalueaza, măsoară un antrenor de juniori eficiența?
………………………………………………………………………………………………………
Păi, cred că trebuie să fii:
Eu am opinia mea despre credibilitate. Fiecare antrenor se situeaza pe o scală de la 0 la 100. Unde 0 este un antrenor ineficient; și-a pierdut jucătorii de sub control, jucătorii nu vor să joace pentru el etc si până la 100, care este un antrenor de talie mondială. Și, între 0 și 100 noi ca antrenori toți intrăm în această scala la un moment dat depinzând de experiența noastră din trecut, și istoria noastră ca persoană. Când începem, să zicem că începem la 50 din 100. Pentru tot ce facem bine ca antrenor adăugăm puncte. Să zicem, avem o conversație bună cu un jucător. Acel jucător pleacă gândindu-se, “Păi, măcar antrenorul e cinstit cu mine.“
Trec la 51 de puncte,52 de puncte. După ce mă duc la un antrenament unde îmi pierd controlul emoțional, țip la jucători, am un comportament iresponsabil de antrenor, atunci scad înapoi la 48. Și deci ești constant pe acest traseu caantrenor și încerci să te îmbunătățești, și asigurându-te că în ochii fiecarui jucător ești un antrenor credibil, care adaugă valoare si ii dezvolta pe ei ca personae in primul rand.
Pentru că pina la urma ca jucator pentru ca să crezi în mesaj, trebuie să crezi în persoana care iti transmite mesajul. Atâta tot. Jucatorii trebuie să aibă încredere în tine ca antrenor dar si ca persoana. Trebuie să aibă încredere în abilitatea ta tehnică și tactică, dar si in abilitatea de forma relatii puternice și abilitatea ta de a forma acel grup in care fiecare jucator sa poata sa straluceasca, sa poata sa isi atinga potentialul maxim.
Care este secretul în a identifica și dezvolta talentul?
………………………………………………………………………………………………………
Antrenorii de la școală identifica usor potențialul fizic și capacitatea psihica la un sportiv.
Cu toate acestea, tu ca antrenor de junior trebuie să vezi dacă acesti sportivi au atitudinea corespunzatoare. Poți face asta repede, îți poți da seama imediat dacă un jucător are abilitatea să ajungă un jucator de top.
Dar dacă nu au aceasta atitudine, îi poți schimba? Da sigur poți, dar îți trebuie foarte multă muncă din partea amandurorora antrenor si jucator, și jucătorul mai ales trebuie să accepte schimbarea de atitudine care nu este usore de realizat.
Dar, ce se întâmplă de obicei este că alegi jucători, care au abilitatea tehnică și tactică; sunt bine dezvoltati fizic și tu vrei să fie la un nivel de elită în toate trei. Foarte rar intalnesti un jucător care are 10 din 10 la toate trei; foarte, foarte rar. Dacă găsești unul care este, atunci nici nu trebuie să faci mare lucur ca antrenor caci oricum acel jucator va ajunge în top.
O situatie mai probabila este ca un jucator să aibă 6 din 10 tla aspectul tehnic și tactic; 8 din 10 la cel fizic; 8 din 10 la aspectul mental. Atunci ca antrenori va trebui sa ne concentrăm pe tehnic/tactic. Să continuăm sădezvoltăm abilități fizice si mentale. Deci, este prin identificarea punctloer puternice si a slabicinilor și folosind abilitatea ta ca antrenor să dezvolți toate cele trei domenii ( tehnic/tactic, fizic si mental ) pantru ca sa ajunga la aproape de 10 la toate trei aspecte.
Numai după ce faci asta, ca antrenor ai șanse foarte mari să produci un sportiv de elită.
Ce sfat i-ai da unui sportiv tânăr care trebuie să înțeleagă cerințele specifice fizice ale sportului ce il practica ca să le adezvolte pentru performanță optimă?
………………………………………………………………………………………………………
Pentru ca jucătorii să se comită pe deplin la un program fizic ei trebuie să înțeleagă de ce o fac. Am văzut mulți antrenori care spun: “Trebuie să faci asta“ și apoi jucătorul o face pentru că asa i s-a spus.
Nu prea există o adevarata înțelegere de ce o face, și care este scopul exercițiilor. Daca jucătorul ar înțelege importanța si neesitatea pregatirii anaerobice la sala în legătură cu putere și condiționare, atunci cred că s-ar implica mai mult în a o face în timpul liber - înainte de școală, după școală, în pauza de masa etc.
Sincer nu cred că este o limită de vârstă de când poți să începi aceasta munca de putere si conditionare fizica. Fiul meu are 8 ani și nu aș recomanda neapărat sa urmeze un program de antrenament de specific de forta, dar insist sa il fac să înțeleagă importanta sportului. Importanta conceptului de a te juca, a face sport, și de a fi activ. Și cum crește și se maturizează eu presupun că o să înțeleagă valoarea flexibilității, antrenamentului de putere, cum să își îmbunătățească pregatirea si fitnessul anaerobic.
Și nici nu este atât de complex să faci un sportiv tânăr să înțeleagă aceste aspecte iar dacă ca părinte poți influența un sportiv atunci până la urmă o să produci un sportiv mai bun.
Când ar trebui sportivul tânăr să își găsească un antrenor personal, sau un expert de condiționare privat pentru a-și îmbunătății dezvoltarea sportivă?
………………………………………………………………………………………………………
Păi, până la urmă nici nu e necesar acest lucru. Să sperăm că, cu rețeaua în care sunt și cunoștințele pe care le au cel din jurul lui și echipa, este destul să a-l face pe tanar sa inteleaga importanta acestor aspect in dezvoltarea sa ca sportiv.
Daca insa asta nu merge și toate posibilitățile au fost încercate, atunci cred că antrenamentul personal este o solutie. Sportivul trebuie să fie înconjurat de oameni care îl pot sfătui, motiva, și educa să dezvolte ceea ce îi trebuie pentru a evoluac cat mai mult.
Cu siguranta, eu cred că la vârsta de 13 -14 ani, odata cu inceperea pubertății și saltul în creștere in inaltime, este o oportunitate pentru sportivi să își dezvolte potențialul fizic. Sau, câteodată ei încep să se condiționeze si sa isi creasca puterea la 18 ani când termină școala și pleacă la universitate, și atunci, de obicei e prea târziu.
Care este rolul părinților în sport facilitatea dezvoltării copilului său?
………………………………………………………………………………………………………
Am avut noroc în cariera mea de antrenor. La școală, am fost profesor. Am antrenat la nivel de academie. Am antrenat la nivel de elită. Am antrenat la nivel internațional, dar sunt și antrenor secund la West Park Leagues pentru o echipă rugby U9 unde joaca si fiul meu. Deci, cred că acopar un spectru larg, la toate nivelele si cred ca am un nivel larg de cunoștințe pe care sa le impart cu cei din jurul meu.
A fost doar ultimul an cand am realizat cu adevarat influența rolului de părinte poate dezvolta un sportiv tânăr. Și, nu are legătură cu antrenoratul la nivel internațional. Este despre atitudinea fata de fiul și fiica mea în timp ce ei joacă sporturile respective.
Cred că influența pe care o au părinții față de dezvoltarea copiilor lor este extrem de importanta, să fiu sincer. Cred că părinții pot ajuta copiii în foarte multe modalități pe care mulți părinți sunt speriați sau inhibati chiar si numai să le încerce. Dar nu este nimic mai mult decât jucându-te cu ei, ca părinte; jocuri de cabana, jocuri simple de copii sau numai să te interesezi de sportul lor și să te asiguri când întrebi ceva că întrebi lucrul correct si relavant pentru ei.
Nu este despre cine castiga. Nu este despre cine e în topul ligii. Este despre distracție și plăcere și a-i invata pe copii să își recunoasca si caracterizeze greșelile. Deci când paricipă la un meci, de exemplu, mulți spun, “Ai câștigat?“ Sau, “Ai înscris?“ Și, “Ce notă îi dai meciului de azi pe o scară de la 1 la 10?“ Și după ei zic, “Destul de bine; un 7“ ”A, păi cum îl putem face un 8 data viitoare?” ”Cred că dacă îmi îmbunătățesc placajul puțin, atunci cred că pot să îi dau un 8 data viitoare” ”Bine, păi, vrei să încercăm asta în curte sau in parc înainte de sesiunea de antrenament?” ”Da.” ”Bine, OK, hai.”
Sunt doar lucruri mici ca astea care nu trebuie neapărat să fie tehnice, sau tactice pentru a face un obicei la copii sa incerce sa isi imbunatateasca diferite aspect ale jocului si a devenii cat mai buni. Ce ar ajuta ar fi să asculți ce zice antrenorul. Știi, câteodată le spuneam părinților jucătorilor, “Am niște teme după-amiaza asta...“ Mame și tați vin. “Vreau să va comunic tema pentru săptămâna viitore. Tema este să ne antrenăm pasa de la ora 6.”
Si cand spuneam asta toți părinții se strângeau in jrul meu pentru că erau interesați despre ce spuneam pentru că erau disperați să învețe. Le făceam o prezentare cu toate aspectele jocului să îi fac să înțeleagă mai mult despre joc; mai mult despre cum să fii un părinte care sa is sustina copilul in sportul care il face.
Nu încerc să le spun cum să fie părinți buni, vezi. Ei știu ce fac în acel aspect...
Si ai avea aceata abordare la orice grup de vârstă?
………………………………………………………………………………………………………
Cu siguranță de la vârsta de 4 sau 5 ani, și când încep să se implice în jocuri și acivități, până la adoleșcență - 16, 17, 18 ani - părintele este singurul si cel mai important exemplu în dezvoltarea copilului. Când ajung la 16, 17, 18 ani, antrenorul are un rol mai mare. Ești acolo ca susținător ca un părinte, dar rolul tău este în influență este important între anii 6-16.
Există un anumit cadru pentru dezvoltarea sportivă pe care părinții sportivilor o pot adopta pentru ca un copil cu talent să își atingă potențialul?
Dacă da, poți sa detaliezi umpic acest cadru?
………………………………………………………………………………………………………
O să iti dau un exemplu de un exercițiu pe care îl făceam într-un grup de părinți. Exercițiul il numeam, “Ce conteaza?“ Le ceream să facă o listă cu toate lucrurile care ei, parintii credeau că definesc un sportiv de elită. Așa că ei veneau cu o lista de probabil 20 de lucruri diferite care ar defini un sportive de elita.
Unii spuneau “Dedicare“. Alții “Abilități tehnice“. Unii, “Etica muncii.“ Apoi le-am cerut să reducă cele 20 la maxim 5 și asta au făcut. Apoi am zis, “ Imaginați-vă că aveți 100% și trebuie să fragmentați un procent la fiecare din cele 5.“ Deci, dacă una din cele 5 era abilitatea tehnică și tactică, și ei credeau că e cea mai importantă, îi dădeau 80%; apoi rămâneau cu 20% pentru celelalte categorii.
Interesant este că am făcut asta ce câteva ori cu părinți și antrenori, și de fiecare dată cel mai mare scor a avut atitudinea. Deci, primul lucru cu care începem este atitudinea și ce trebuie să faci este să te asiguri că fiul sau fiica ta are atitudinea corectă pentru acel sport. Și competitivitate, si rezilienta, și o mentalitate competitivă pentru când le va fi greu - ceea ce o să se întâmple. Atunci ei nu o să se dea bătuți la primul obstacol. Ei o să lupte și o să lupte pentru a invinge.
Sunt multe modalități prin care părinții pot face asta. Sa construim ca parinti o identitate bine definita si o incredere de sine puternică pentru copil este foarte important astfel încât copilul să dobandeasca o puternica valoare în sine. Asta se intampla numai daca au fost consolidați pozitiv ca copil și urmeaza un set de valori si principii clare si bune. Și deasemena au o etică a muncii foarte puternic dezvoltata.
Eu chiar cred că nu intotdeauna cei mai talentați ajung în top. Invariabil unii dintre cei mai talentați jucători de la 15, 16, 17 ani niciodată nu au ajuns în top pentru că nu au o avut o etică a muncii. În timp cei care au o etică deosebita amuncii, chiar dacă nu sunt talentați, de obicei ajung sus.
Deci, ca părinții să inspire etica muncii și să se asigure că copii lor vor lucra mult, chiar și în vremuri grele. Este important ca părinții să nu îi ajute pe copii tot timpul. Foarte des văd părinți care aleg opțiunea ușoară pentru copii lor. Acest lucru intr-un final, la un moment dat o să le rănească dezvoltarea copiilor pe termen lung.
Și dovedind auto-control bun este un factor foarte important, în acel cadru - cadrul atitudinii. Deseori lucrurile sunt împotriva ta, sau să zicem că nu ești selectionat in prima echipa, sau, faci o indiciplina într-un meci. Disciplina șipentru copil să aibă auto-control asupra acțiunilor si comportamentului sau, este o parte importantă în clădirea acestui cadru, al atitudinii.
Fiind pozitiv și vazand partea plina a paharului este ce aș numi-o ca. o calitate extrem de importanta. Deci, când este o problemă iti schimbi punctul de vedere de la “Care e problema?“ la “Care este solutia.” Și astfel noi incurajam parintii sa ii invete pe copii sa gandeasca pozitiv si constructiv – “ Ok, nu arata pre bine situatia…. Dar cum facem sa gasim solutia portivita”. Si astfel încerci să îți dezvolți copiliu/sportivul să devină un luptător, nu o victimă. Sa devina un om care in data ce e pus in fata unei dificultati sa nu vada problema ci sa se gandeasca la o solutie.
Părinții de multe ori își pregatesc copilul ca pe o victimă. Și ca o consecință, copilul se comporta drept victima - “antrenorul nu m-a selectionat“. Sau poti sa iti pui problema altfel: trebuie să fie un motiv pentru care antrenorul nu te-a selectionat. Hai atunci sa-l intrebam pe antrenor - “Ce trebuie sa faci ca data urmatoare sa fii selectionat?”
Probabil cea mai importantă barieră pe care părinții trebuie să o depaseasca este să lase copiii să aibe responsabilități pentru comportamentul lor, și să îi influențeze să isi assume acele responsabilități.
Și în final, probabil cel mai important lucru este să nu te dai bătut, sa nu renunti. Sună ca o chestie mică, dar de fapt este foarte importantă pentru că modalitatea grea să formezi un jucător nu este niciodată o linie dreaptă, ascendenta.De fapt e așa mereu sus - jos. Toti jucătorii fac asta, și se abat întrucât eventual o să treacă prin aceste vremuri grele, dar important este cum se vor ridica într-un fel pozitiv si mai ales sa fie obisnuiti sa se ridice singuri.
Este o parte tehnică și una tactică, și apoi ai și partea fizică. Deci, este atitudinea, tehnică și tactică, și fizică. O amestecătură din unități tehnice, tactice, fizice depinde de sportiv și de sportul practicat.
Dar, atitudinea este cea mai importantă
Ce abilități/cunoștințe ar trebui să aibă părinții, ca să asiste la dezvoltarea unui copil?
………………………………………………………………………………………………………
Este important, ca parinte să nu devii ‘antrenor’ dacă tu nu ești antrenorul echipei. De obicei mulți părinți stau pe margine și critică tactici, sau critică arbitrul, sau critică ce face antrenorul, sau critică antrenamentul. Asta submineaza tot ce am vorbit mai sus despre atitudine, clădirea atitudinii și formare atitudinii.
Spre exemplu, am stat pe margine să mă uit la antrenori antrenându-mi fiica, și am antrenat la un nivel destul de mare, dar nu mă implic. Nu e locul meu. Dacă antrenorul vine și îmi cere opinia, atunci îi dau opinia mea. Dar mereu încerc să fiu încurajator și îi dau idei să fie mai bun numai daca sunt intrebat.
Mulți părinți încearcă să critice dar antrenorul trebuie să primească responsabilitatea și respectul meritat pentru că o face in timpul liber, dupa servici si isi asuma responsabilitatea de a antrena o echipă, sau o persoană. Si asta ca antrenor si ca părinte este o responsabilitate foarte mare. Și deseori îmi pare rău de antrenori când sunt criticati de pe margine.
Totuși, desi am spus asta, cred că părintele poate deveni mai priceput în cunoștințele sportului pentru a-și ajuta copilul între antrenamente. Când spun între antrenamente, nu ma refer la o sesiune de antrenament de 2 ore și apoi să te vezi cu antrenorul. Ce trebuie să se întâmple pina la antrenamentul urmator, este sa ii intrebi pe copii “cum crezi ca pasezi ?” Îți poți întrba copilul, “Pe o scară de la 1 la 10 - 10 este de clasă mondială - unde te crezi ca te aflii tu? Păi, cum o putem îmbunătăți?“ Jucătorii insisi au toate răspunsurile. Nu trebuie să fii, necesar, un expert în sportul respectiv; doartrebuie să pui întrebările necesare.
Unde crezi ca părinții gresesc cu adevarat în abordarea lor?
………………………………………………………………………………………………………
Părintele ultra-competitiv, părintele care vrea să câștige cu orice pret este in 99% din cazuri dăunător dezvoltării copilului. Știi tu, noi ar trebui sa învățăm la fel de mult despre noi atat când pierdem cat si când câștigăm. Toți vrem să câștigăm. Toți suntem competitivi. Recent am lucrat cu un părinte gen câine de pază. În opinia sa, echipa care a câștigat avea cel mai dominant antrenor de pe margine. Deci opinia lui era că dacă țipi mai mult (la jucători) primeai rezultate mai bune.Lucrul trist este că ei chiar au câștigat unul sau două meciuri cu această metodă. Și el a perceput că trebuie să țipe mai mult și mai mult.
Dar, pană la urmă, a devenit o politică autodistructivă pentru că jucătorii au devenit speriați să facă orice. Nu aveau voie să ia riscuri. Nu primeau nici o responsabilitate pentru acțiunile lor. Părintele care își retrăiește visurile prinintermediul copilului său și care nu au realizat-o încă de obicei face copilul să fie mai bun decât este. Cred că asta afectează dezvoltarea copilului său.
Și cei care vor control tot timpul - control în antrenament, și să fii antrenor - știi tu, pana la urma nu sunt antrenori. Ei sunt doar părinți. Toți suntem părinți și trebuie să fim susținători și să dezvoltăm copiii nostril sa devina persoane bine rotunjite pentru că până la urmă e tot ce avem - foarte, foarte puțini ajung în top. Tot ce putem face pina la urma este să îi facem pe copii să fie cât de buni pot ei fi.
Când este indicat ca un părinte să își ghideze copilul spre a se specializa intr-un anume sport și a renunta la alte sporturi pe care copilul le practica in acelasi timp?
………………………………………………………………………………………………………
Cred că depinde mult de sport. Există sporturi de specialitate la varsta foarte frageda ca gimnastica, sau înotul. Aici până la vârsta de 6 sau 7 ani practic te duci pe un anumit drum.
Majoritatea sporturilor în care sunt implicat sunt sporturi de specialitate mai tardive. Sistemul de ‘academie de rugby’ a diminuat din abilitatea de a se juca la copiii mici. Deci, ne specializăm cam prea devreme în rugby și eliminăm posibilitatea de a ne dezvolta copiii daor ca jucatori de ‘maidan’ sa zic asa.
In opinia mea este importanta ca copilul sa faca cat mai multe sporturisi sa participle la cât mai multe meciuri. Nu contează dacă sunt sporturi ca gimnastica, înotul, tenis, rugby, cricket, fotbal, ce vrei - cât mai multe în timpul anilor de formare poate până la 13, 14, 15 ani. Atunci, pot începe să se specializeze la sportul care ei cred că este cel mai distractiv și pe care îl face serios in viitor.
Și deasemenea cred că specializarea prea devreme poate limita dezvoltarea copilului.
Ai sfaturi pentru părinți în gestionarea relatiei cu antrenorul copilului?
………………………………………………………………………………………………………
Cred că primul lucru pe care o să-l zic este că e foarte greu să fi antrenor. Îți dau un exemplu, ca antrenor ai un grup de 30 de jucători într-o echipă și trebuie să alegi două echipe, alegi o echipă A și o echipă B - sau alegi tipuri amestecate din acele echipe?
Amândouă variante sunt corecte. Ambele au meritele lor. Dar, oricare metodă alegi o să fie un părinte, sau cineva care e necăjit. Inevitabil toți părinții își doresc ca si copiii să aibă succes, dar din păcate legea sportului este că sunt cei mai talentați și cei care muncesc cel mai greu care ajung în top.
Și pe parcurs unii nu vor fi aleși. Și pentru mine atunci e momentul când relatia părinte -vantrenor trebuie să fie foarte, foarte strnasa și unita. Nu toata lumea va fi selctionata la un anumit moment. Dar, ca si copil doare câteodată maimult decât la un adult. Te obișnuiești, și știi sau speri că o să iti vina si tie randul la o oportunitate, candva.
Și apoi sunt momente când relația părinte - antrenor trebuie să fie puternică. Acum, ce antrenorii tind să facă este să se concentreze doar pe copii. Așa că, vor face decizii ce si cum să joace. Și de multe ori nu vor include părinții în motivul sau rațiunea din spatele acelor decizii.
Antrenorii buni sunt antrenorii care se duc la părinți și explică motivul pentru care fac unele lucruri și le dăm o explicație astfel încât atunci când părinții vorbesc cu copiii ei pot întări motivul si rationamentul tactitcii respective. Dacă antrenorul nu face asta, atunci părintele sau sportivul ar trebui să se ducă la antrenor și să ii spună, cu politețe și susținere pentru că există sensitivitate când vorbești cu antrenorul - “Știi tu, înțeleg de ce ai avut acea decizie și suntem foarte susținători de ce faci. Există ceva ce poți face să îmi îmbunătățești copilul? Ce trebuie să facă să fie mai bun. Și o să îi spun să lucreze între antrenamente.“
La ce calități trebuie să se uite părinții când caută un antrenor bun?
………………………………………………………………………………………………………
Aș zice - și nu este într-o ordine anume - cunoștiințe tehnice și tactice. Deci, antrenorii trebuie să înțeleagă sportul ce il antrenează la un grad mare. Și cred că antrenorii trebuie sa aiba cunostiinte largi in nutritive, fiziologie, psihologie, predarea antrenamentului - o numesc, cum am explicat mai sus axa orizontală a literei T ( team ) a echipei si adancimea , detailierea cunostiintelor pe axa verticală, care este profunzimea în acel domeniu. Deci, dacă putem, ar fi ideal sa gasim sis a dezvoltam antrenori in ‘T’.
A treia parte, aș zice că este atitudinea - cineva care ajută să contureze atitudinea. Se întoarce la auto-identitate, auto-motivație, gândire pozitivă. Și a patra, probabil cea mai importantă este clădirea bună a relațiilor - cei inteligenți emoțional, stabili emoționalcei care “nu o să supra-reactioneze când ceva nu merge bine.“
Deci, un antrenor stabil emoțional care e bun la clădirea relațiilor. Acestea sunt probabil cele 4 lucruri de care au nevoie antrenorii.
Ce este mentoratul sportiv și cât de important este ca sportivii să aibă un mentor?
………………………………………………………………………………………………………
Mentorul sportive este persoana care are o influență semnificativă în tine ca sportiv tânăr. Poate fi cineva la care te duci pentru un sfat si care se afla în afara cercului de oameni care te sustin zi de zi. Sau, poate fi insasi antrenorul tău. Sau, poate fi chiar colegul tău de echipa.
In esenta mentorul tau este acea persoană cu care te sfatuiesti si care te ajută sa iti indeplinesti adevaratul poitential, te ajuta să fii cât de bun poți. Cred că este gresti înțeles că acest mentor e o persoană care are un rol bine definit si are o functie de ‘mentor’ in echipa ta.
Persoana care m-a influențat p mine cel mai mult când eram jucător între 13 și 18 ani a fost antrenorul meu de rugby de la școală. Îl descriu ca mentorul meu pentru că mi-a format atitudinea. A avut o mare influență în cariera mea.
Încă mai ținem legătura? Bineintelels. Dacă vreodată am dubii despre ce ar trebui să fac într-o anumită situație apelez la el? Absolut.
Eu cred că asta înseamnă să fi mentor. Mentorul iti ofera un spatiu unde care poți să te duci sa te destainuiesti cu incredere. Ai încredere în opinia lor si stii ca ei te vor sustine și au interesele tale la suflet. Dar, ei au și experiența să te ajute să te influențeze și să îți arate direcția corectă când începi să îți pierzi calea puțin.
În ce aspecte ale dezvoltarii sportivilor ar trebui ca un mentor să influențeze pozitiv?
………………………………………………………………………………………………………
În cât mai multe posibil. Depinde si cine este mentorul, sau cine e persoana cu care lucrează. Poate fi in diferite aspect ale vietii de sportive. Poate fi despre atitudinea sportivului din afara terenului. Poate fi despre cum sportivul își organizez stilul de viață, cum să interactioneze cu mass-media, cu fanii, cu publicul etc. Poate fi despre lucruri specifice ale tehnice și tactice.
Depinde mult de mentor, si cu siguranta acea persoana trebuie să aibă o mare influență și să îi ajute pe sportiv li a deveni un mia bun jucator dar mai ales, în afara terenului, o mai buna persoana in general.
Cu siguranță, ca un antrenor tânăr, am avut si eu ceea ce descriu a fi mentorul meu. Persoana la care am fost de 2 sau 3 ori pe an să discut unde mă îndrept pe drumul meu de antrenor și să discut despre situații în care am fost implicat și cum le-am rezolvat.
Apoi el îmi dădea sfaturi despre ce credea că am făcut, și ce puteam să fac, și apoi ne uitam la opțiuni. Și apoi ne uitam la viitor, și planificam ce s-ar putea întâmpla și cum putem lucra spre un domeniu anume.
Cum ar putea părinții sa ‘aleaga’ mentori buni pentru copiii lor?
………………………………………………………………………………………………………
Îmi vine in minte acest citat minunat, “La momentul potrivit (cand esti pregatit), mentorul potrivit va veni el la tine.“ Și chiar cred ca asa si este. Cred că e foarte greu să spui, “O să mă duc la acea persoana si o sa il rog sa fie mentorul meu,“ Sau “O să ii cer mentorului să facă asta sau asta...“ Cred că relatia sportive – montor evoluează într-o relație cu cineva în care ai încredere, al cărui sfaturi sunt eficiente, sincere și practice. Și acele relații evoluează cu timpul. Cred că devine foarte greu să forțezi o relație cu un mentor. Trebuie să crească sa se dezvolte organic, natural de la sine. Iar eu. La randul meu am avut noroc. Lucrez cu mulți oameni diferiți care m-au sprijinit si influentat dealungul carierei mele de antrenor.
Ce calitati sau atribute are un bun căpitan sau un lider de echipă?
………………………………………………………………………………………………………
Cred că astăzi, cu siguranță în rugby-ul englez avem probleme de conducere, de lipsa a liderilor.
Și cred că sunt multe motive pentru asta. Cred că oamenii tineri trebuie să fie mai puțin independenți. Le oferim prea mult sip rea devreme. Deci, în sportul pe care îl joc, sau în care sunt implicat, le dăm orarul antrenamentelor, le dăm să bea, le dăm diete să urmărească, le dăm programe de greutăți. Deci, toată învățarea și gândirea pe care o faci când ești copil, deciziile pe care le iei, și ca adolescent când te duci la universitate, pentru jucători de elită sunt eliminate. Toate deciziile sunt făcute pentru jucatori. Chiar si in aceste conditii, tot poți observa pe cei care devin lideri. Eu cred că secretul este să investim mai mult timp în dezvoltarea liderilor. Înainte - cred că in ultimii 10 sau 20 de ani - liderii au crescut și s-au format doar prin mediul din care se trag sau in care au crescut, sau simplu prin puterea caracterului sau a personalității lor.
Dar, acum cred că trebuie aproape in mod artificial si didactic să accelerăm acest process de formare deoarece mediul nu mai este la fel. Mediul este diferit. Deci cred că trebuie să identificăm de mai din timp oamenii care au potențial de a deveni lideri și să încercăm să ii creștem , sa ii educam sa devina lideri. Organizații de muncă, corporatiste si profesionale au o mare influență in cresterea, formarea și influența liderilor și a echipelor de lideri. Ei au o mare influenta in creearea unuei culture specific unui club sau nei organizatii. Jucătorii tineri in principal, ar trebui să aibă caracterul și personalitatea pentru a se situa în aceste poziții de lideri și daca i-am putea crește si forma astfel atunci vom avea sportivi de elită mai eficienți în cele din urmă.
Ce sfat i-ai da unui sportiv tanar care vrea să învețe mai mult despre cum sa devina un lider și conducerea unei echipe?
………………………………………………………………………………………………………
Antrenoratul pentru mine se defineste in trei aspect care trebuie dezvoltate...Conducere, Gestionare, și Antrenare. Deci, un aspect este cel de conducere – de a expune viziunea, și calea, și unde ne îndreptăm ca grup. Un aspect de gestionare – de a organizara programul, și a gestiona contractele, și toate aspectele ce tin de asta. Și, e bineinteles aspectul de a antrena - intrând pe teren și ajutând jucatorii să se îmbunătățească.
Secțiunea pe care cred că o poți influența cel mai mult ca antrenor este conducerea (leadership). Cred că unii oameni se nasc cu ea, cu aceasta calitate de a deveni lideri. Să presupunem că 50% e moștenită. Educatia primita in familie, materialul genetic, stiulul de viata si conduita ce ai avut-o ca sportiv, personalitatea si mediul din care provii, toate aceste aspecte iti influenteaza si contureaza profilul si calitatile de lider. Restul de 50% insa poti invata pe parcurs pentru a te dezvolta intr-un lider.
Deci, eu ca antrenor, citesc cât mai multe cărți despre ‘leadership’ pentru că eu cred ca acum sunt 50% efficient. Vreau să fiu 60%, 70%, 80% - vreau să fiu 100% lider eficient. Dar singura metodă este prin studierea, urmărirea și învățarea de la alti antrenori, conturarea mea ca persoană si continua modelare a mea catre ceea ce cred eu ca este un ‘leadership’ de exceptie la care tind sa ajung si eu. Astfel, eu cred că sunt persoane care au abilitatea să fie lideri, dar in acelasi timp cred că există 50% în toată lumea care poate fi îmbunătățit prin continua si intentionata educatie in acest sens.
Care e secretul? Cum identifici un lider adevărat?
………………………………………………………………………………………………………
Da, cred că liderii se vad de la distanta. Cred că îi poți vedea, dar tu îi vezi doar prin timpul petrecut cu jucătorii. Jucătorii vor pune de obicei o imagine pentru antrenor pe care ei vor să o etaleze. Deci, in fata ta ca antrenor, iar ei, jucatorii o să vorbeasca, o să se poarte într-un anumit fel. Vor să impresioneze, pentru că vor să fie selctionati in echipă. Cand insa lucrezi cu un grup de jucători zi și noapte, săptămână de săptămână, până la urmă vei vedea adevărata personalitate si character al fiecarui jucator.
Mereu folosesc fraza, “Pot vedea la ce te gândești...“ Pot vedea la ce te gândești pentru că este manifestată în limbajul corporal și în acțiunile tale. Spre exemplu, cand un jucator este accidentat. Cum se comporta jucatorul atunci, in aceste situatii spune foarte mult despre personalitatea si caracterul sau. Sau ca un alt exemplu, cum se comporta un jucator cand nu a fost selectionat, spune foarte mult despre personalitatea si caracterulu sau.
Și aceste aspect esentiale sunt fundamentală pentru mine în identificarea liderilor.
Și, cum am spun înainte, aceasta dezvoltare nu poate fi reprezentata niciodată într-o linie dreaptă ascendenta. Niciodată. Intotdeauna sunt urcusuri si coborasuri.
Cum ii ajuta un antrenor pe sportivii care sunt deficienti la acest aspect, al conducerii pentru a deveni lideri mai buni?
………………………………………………………………………………………………………
Cred că pentru mine acest aspect este cel ma incitant si care ma stimuleaza cel mai mult si in acelasi timp provocarea care imi place cel mai mult la rolul de antrenor – cand ca si antrenor identifici un potential lider și încerci să îl ajuți să crească ca persoană. Asta pentru că până la urmă eu vreau ca jucătorii mei să fie eficienți, nu doar lideri în echipa de rugby. Vreau să fie eficienți sis a reuseasca ca oameni in general. Vreau ca ei să aibă succes în viață. Am aceeasi satisfactie cand ii vad ca au devenit persoane de succes în cinci ani sau zece ani la fel ca si cand ii vad cum cresc si dezvolta ca jucatori de rugby de la an la an.
Astfel, ajutându-i să înțeleagă ce îi face speciali în acel aspect, ca lideri - primind păreri despre ce crede lumea despre ei și analizandu-le profilurile de personalitate pentru a invata si eu de ce au devenit asa de puternici. Dar in acelsi timp și identificarea domeniilor in care ei care trebuie să lucreze si sa se creasca și având constant conversația cu jucătorul care se învârte mai mult despre creșterea lor în rol de lider, și dezvoltarea lor tehnică și tactică.
De cele mai multe ori antrenorii se concentreaza pe aspecte tehnice de atac, de pasare, sau șuturi, sau alte detalii tehnice. Eu petrec probabil la fel de mult timp, dacă nu mai mult, analizand impreuna cu jucatorii motivul pentru care ne comportăm intr-un anumit fel pe parcursul meciului, sau gândindu-ne cum puteam influența meciul pe parcursul unei anumite părți și să impreuna si eu si jucatorii sa continuăm să perfecționăm aceste abilități, aceste comportamente si reactii. Asta e până la urmă depinde unde vrei să îi duci pe jucatori ca grup dar si individual. Recent un jucator de-al meu pe care il antrenam si care a plecat acum; a plecat la alt club. Încă vorbim destul de regulat. Împart la fel de multecunoștințe despre conducere, “leadership” câte am cu el, pentru că vreau să văd cum crește, cum se dezvolta ca lider in continuare, chiar fiind si la alt club. Și el, la 27 de ani, e într-un loc mult mai bun decât unde eram eu la 27 de ani. E mult mai conștient despre ce este conducerea / ‘leadership’ , cum se dezvolta un adevart lider.
Asta mi se pare satisfăcător.
Daca esti jucator activ, fost jucator sau simplu suporter te asteptam alaturi de noi!